referitor la propunerea legislativă pentru modificarea
și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția
și promovarea drepturilor copilului
Analizând propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului (b613/24.10.2023), transmisă de Secretarul General al Senatului cu adresa nr. XXXV/5372/30.10.2023 și înregistrată la Consiliul Legislativ cu nr. D1090/31.10.2023,
CONSILIUL LEGISLATIV
În temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr.73/1993, republicată, cu completările ulterioare, și al art. 33 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ, cu modificările ulterioare,
Avizează favorabil propunerea legislativă, cu următoarele observații și propuneri:
1. Propunerea legislativă are ca obiect completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit Expunerii de motive „prezenta propunere legislativă vizează dobândirea capacității depline a minorelor care împlinesc vârsta de 16 ani și care dau naștere unui copil, astfel ca acestea să poată decide pentru ele și pentru copilul lor în lucrul cu instituțiile statului, dar și în obținerea unor drepturi financiare, cum ar fi alocația sau indemnizația de creștere a copilului.”.
2. Propunerea legislativă se încadrează în categoria legilor organice, fiind incidente prevederile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituția României, republicată, iar, în aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea fundamentală, prima Cameră sesizată este Senatul.
3. Menționăm că, prin avizul pe care îl emite, Consiliul Legislativ nu se pronunță asupra oportunității soluțiilor legislative preconizate.
4. Precizăm că Expunerea de motive nu respectă structura instrumentului de prezentare și motivare prevăzută la art. 31 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, nu sunt prezentate clar cerințele care reclamă intervenția normativă și neconcordanțele reglementărilor în vigoare, principiile de bază și finalitatea reglementărilor propuse, insuficiențele reglementărilor în vigoare, implicațiile pe care noua reglementare le are asupra legislației în vigoare, precum și măsurile de implementare.
5. Având în vedere că intervenția legislativă preconizată vizează numai completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sintagma „modificarea și” din titlu va fi eliminată.
6. La partea introductivă a articolului unic, pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, termenul „publicată” va fi redat sub forma „republicată”, iar după redarea anului publicării actului normativ de bază, va fi inserată sintagma „cu modificările și completările ulterioare”.
Totodată, pentru a reflecta în mod corect intervențiile normative preconizate, este necesară eliminarea sintagmei „se modifică și”.
7. În acord cu uzanțele de redactare a actelor normative, este necesară reformularea părților dispozitive ale punctelor de completare, potrivit modelului:
„... La articolul ..., după alineatul (...) se introduce un nou alineat, alin. (...), cu următorul cuprins:”.
8. La pct. 1, la alin. (21) al art. 9, precizăm că textul propus nu este în acord cu dispozițiile art. 490 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia „Părintele minor care a împlinit vârsta de 14 ani are numai drepturile și îndatoririle părintești cu privire la persoana copilului. Drepturile și îndatoririle cu privire la bunurile copilului revin tutorelui sau, după caz, altei persoane, în condițiile legii”.
Așadar, acest text vizează ambii părinți care au împlinit vârsta de 14 ani, iar nu numai mamele minore care au împlinit vârsta de 16 ani, astfel cum e stipulat și la art. 503 alin. (1) din actul normativ anterior menționat, potrivit căruia, de principiu, părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească, existând și ipoteze în care exercitarea autorității părintești se realizează de către un singur părinte (art. 507, art. 398 și art. 399 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările și completările ulterioare) sau chiar se realizează decăderea din exercițiul drepturilor părintești (art. 508 din același act normativ).
Textul propus pentru alin. (21) al art. 9 nu distinge în funcție de ipotezele anterior menționate.
De asemenea, textul propus nu vizează nici ipoteza în care mama minoră nu exercită în fapt autoritatea părintească, ipoteza în care a fost instituită tutela cu privire la copilul acesteia sau au fost luate, față de acesta, alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege.
Reiterăm observațiile mai sus formulate și pentru pct. (2).
9. La pct. 2, la textul propus pentru alin. (31) al art. 48, beneficiarii, persoanele care pot solicita și modalitatea în care se plătește alocația de stat pentru copii fac obiectul Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, reglementarea unor astfel de aspecte urmând a fi stabilită prin acest act normativ, iar nu prin Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În mod similar se va proceda și în ceea ce privește celelalte drepturi financiare de care beneficiază copiii minorilor, urmând ca intervenția normativă să vizeze actele normative care stabilesc aceste drepturi și modalitatea de acordare a acestora.
PREȘEDINTE
Florin IORDACHE
București
Nr. 1089/20.11.2023